MOV MĂ FACE FERICIT

Ce-ar fi dacă ai ști exact imaginile, sunetele și culorile care îți pot schimba în bine starea de spirit? La Innovation Festival - un eveniment organizat de Fast Company (LINK), membrii panelelor au discutat despre un domeniu foarte în trend acum: neuroestetica - un domeniu multilayered care analizează efectele artei? și designului asupra creierului nostru.

Anxietatea a crescut în Statele Unite chiar înainte de COVID, în special în rândul adulților tineri. Dar ultimele 18 luni au determinat o creștere agresivă a depresiei și anxietății - mai precis,  42% dintre persoanele din studiu confirmând că suferă de una sau alta dintre posibilelle variante de stres emoțional propuse. Cifrele sunt din 2020, și sunt destul de scary ☢dacă ne gândim că în 2018 procentul era de doar 32%. În contextul ăsta, nu e deloc surprinzător că au explodat aplicații de meditație precum Calm și Headspace și canalele de youtube ale influencerilor care endorsează seruri de dormit bine, uleiuri de respirat corect și tabere de detoxifiere.

Dar ce ai zice dacă ți-ai putea decora casa cu piesele de mobilier și culorile care îți aduc liniștea? Ce-ar fi dacă ai ști exact sunetele și mirosurile care au cel mai intens impact pozitiv asupra psihicului tău? Asta e ideea din spatele neuroesteticii, un domeniu proaspăt apărut pe firmament (normal, de-aia scriem noi despre el aici la inovații:), care examinează impactul pe care domeniile precum arta, designul, muzica și arhitectura îl pot avea asupra creierului uman.

Neuroestetica a fost subiectul cel mai sexy pentru mai multe conversații îla Fast Company’s Innovation Festival. Printre membrii panelurilor s-au numărat nume grele: Ivy Ross, vicepreședinte pe Hardware Design la Google; Susan Magsamen, fondator și director executiv International Arts + Mind Lab; Diana Saville, cofondator și CCO al BrainMind; și Judy Tuwaletstiwa, artist vizual, scriitor și profesor. Mark Wilson, de la Fast Company, scriitor senior pentru Co.Design, a moderat discuția.

Ideea că arta îți poate afecta starea de spirit nu este nouă, dar neuroestetica înseamnă „a te căsători și mai mult cu știința și artele”, spune Magsamen. „Cum aducem lumea în corpurile noastre prin simțurile noastre? Cum ne schimbă starea de spirit aceste experiențe uimitoare? ? ? ? Cum ne ajută să reglăm fiziologia? Cum ne ajută să creștem, să ne schimbăm și să învățăm? Neuroestetica este într-adevăr domeniul care caută răspunsurile la aceste întrebări. ”

International Arts + Mind Lab, care face parte din Pedersen Institute for Brain Science Institute  (la rândul lui parte din Johns Hopkins University) are în plină desfășurare un program care construiește un cadru pentru studierea acestor tipuri de întrebări. Un parteneriat recent cu Institutul Aspen îi oferă și mai multă putere de a studia și codifica domeniul neuroartelor.

Magsamen a pus în practică această abordare interdisciplinară cu un proiect pe care l-a făcut cu Ross și Google la Salone Milano (cel mai important eveniment de arhitectură și design din Europa) în 2019. Cele trei camere din expoziția Google au fost concepute fiecare pentru a transmite un vibe foarte specific și foarte diferit pe fiecare cameră, iar participanții purtau benzi care măsurau răspunsurile biometrice la fiecare cameră. La sfârșitul experienței, participanții au primit o imagine care arăta exact intervalul în care corpurile lor erau calme și cel în care reacționau la stimuli. „Am vrut să dovedim cu adevărat că corpul tău simte tot timpul. Prin urmare, chiar dacă partea cognitivă din mintea ta poate să meargă într-un spațiu și să spună„ Ah, îmi place”, pentru niște motive cognitive, raționale (de exemplu, pentru că peretele e pictat în culoarea ta preferată sau arată ca ceva ce ai văzut într-o revistă ”, spune Ross „corpul tău chiar nu se simte confortabil în cameră, și, de fapt, altă cameră este locul în care fiziologic el se simte bine în mod real”.

Experimentul a arătat și că niciuna dintre camere nu a fost „bună’’ pentru toată lumea?. Ross și Magsamen subliniază amândoi faptul că fiecare om aduce în cameră propriul background și și experiențe, care au o influență uriașă asupra modului în care corpul reacționează la lucruri precum culoarea, sunetul și textura.

Ross explică mai departe că „Viitorul ține mult de senzori și de modul în care acești senzori ne pot ajuta să ne îmbunătățim viața”. În plus, ea spune că Google vrea să proiecteze produse care să genereze reacții emoționale și să se concentreze pe „design feeling versus design thinking”. Fair enough, am zice. Acesta este în mod clar un spațiu pe care designerii s-au concentrat deja, așa cum remarcă Saville, citând logo-urile de fast-food care toate folosesc roșu și galben❤️?. „Roșul provoacă foame și un fel de impulsivitate, în timp ce galbenul provoacă un sentiment de confort. Prin urmare, ce s-ar întâmpla dacă ai putea optimiza acest lucru?” se întreabă ea. „Oamenii de știință folosesc învățarea automată și neuroimagistica și analizează neurofeedback-ul în timp real. Și în loc să vinzi un burger cu astfel de informații, imaginează-ți cum ar putea transforma modul în care proiectezi un spațiu de birou, dormitorul copilului sau amenajezi sala de clasă. Implicațiile sunt nu doar incitante, ci și uriașe.

Dacă începi să te gândești la subconștient și modul în care corpurile și creierele noastre absorb în mod constant ceea ce este în jurul nostru, implicațiile sunt profunde și pentru munca creativă. Tuwaletstiwa povestește ce se întâmplă atunci când studenții ei au scris povestiri despre care știau că nu vor fi păstrate - un imens sentiment de libertate a pus stăpânire oe ei, și au fost complet surprinși de ceea ce au putut crea. Tuwaletstiwa a făcut un proiect similar la Google, unde i-a pus pe designeri să lucreze cu lut și surprizele au fost iar destul de spectaculoase - „există o inteligență specială pe care o purtăm în aceste mâini”, spune Tuwaletstiwa. Ea crede că a permite corpului să exploreze arta, fără a pune presiune și a avea așteptări, poate duce la descoperiri, inovații, breakthroughs. Atunci să-i permitem, nu?

(Articolul integral aici)

CONVERSAȚIE LA CASĂ

Nu e chiar cea mai românească situație, deși pe ici pe colo a început să apară. Știi tu, când casiera te întreabă dacă mozarella asta pe care ai luat-o chiar se întinde bine pe pizza ?și îți spune și că ai niște cercei frumoși. Și pleci zâmbind, nu? Pleci, că e terapeutic. Iar supermarketul olandez Jumbo o să facă din chestia asta ceva organizat - a anunțat că 200 dintre case vor fi transformate într-o „Kletskassa”  - casă de conversație. La un Kletskassa, clienții nu sunt grăbiți, iar casierii își fac timp pentru o conversație prietenoasă?. Absolut fantastic! În programul ăsta intră acele supermarketuri Jumbo din cartierele cu un nivel ridicat de singurătate, în special în rândul adulților în vârstă. Casierii sunt instruiți să recunoască semnele de singurătate, iar magazinele sunt încurajate să lanseze inițiative locale de combatere a izolării.

Doar ca un side note, pe lângă proiectul său Kletskassa, Jumbo este, de asemenea, implicat în Coaliția Națională împotriva Singurătății, care a fost dezvoltată de Ministerul Olandez al Sănătății, Bunăstării și Sportului (Ministerul Bunăstării!!!) - printre proiecte sunt prânzuri în cartier ieftine, vizite virtuale la Rijksmuseum și fotbal pentru seniori.

Sigur că îți place uneori la self-checkout - e comod și rapid, mai ales când ai coborât în pijama? și nu vrei să te vadă nimeni. Dar și o vorbă bună într-o zi proastă face cât toată viteza și eficiența:).

E ROȘU? NU, E VERDE!!

Oamenii pot trăi vieți perfect normale dacă au daltonism, mai ales dacă știu că au. Adulții  știu pentru că, probabil, cineva s-a prins de asta când erau mici și păreau că nu înțeleg un joc sau un exercițiu. Well, devine clar de ce cu cât mai repede, cu atât mai bine  - când părinții înțeleg că piticul are daltonism, e mult mai simplu ca acesta să nu fie dezavantajat la școală, unde culoarea este frecvent utilizată pentru a transmite informații. Kellog’s a fost pe fază aici - la ce se uită toți copiii destul de atent ???în fiecare zi? la cutia cu cereale, corect. ?Așa că, în Guatemala, au intrat într-o colaborare cu Comitetul pentru Surzi și Nevăzători, oferind părinților o modalitate ușoară să afle dacă copiii lor au daltonism într-o măsură sau alta. Au transformat testul Ishihara - un instrument de diagnosticare obișnuit - într-un joc, pe care l-au pus pe spatele cutiei de Froot Loops - copiii trebuie să găsească cerculețele „ascunse” de culori diferite. Sigur că există o mulțime de teste gratuite de daltonism online, pe care nu le caută nimeni dacă părinții nu suspectează ceva. Pe când așa, un test simplu pe o cutie de cereale înseamnă viteză - te prinzi acum, nu peste un an. Acum mai rămâne să mai scoată din zahăr și îi susținem și mai abitir?

20 DE METRI PĂTRAȚI DE JAPANDI

MINIMA e un modul prefabricat de 20 de metri pătrați conceput ca o structură flexibilă  - poate să fie o casă mică independentă, o unitate suplimentară în curtea din spate, un home office sau casă de oaspeți spațioasă. E construit din cherestea laminată - un material durabil care în plus reduce emisiile de carbon pe care le produce betonul. Exteriorul e îmbrăcat cu șipci de chiparos și un acoperiș din oțel ???care își păstrează aspectul minimal. Fațada se deschide cu uși glisante din sticlă încadrată de lemn de esență tare, către interiorul japandi. Poate fi închis parțial cu o ușă ecranată cu lemn de esență tare sau o perdea translucidă. Ce spui, că nu știi ce e aia Japandi? Aici am vrut să ajungem - se pare că în sfârșit minimalismul japone s-a măritat cu funcționalitatea scandinavă și uite cum Japan+Scandi= Japandi:).

Studioul australian TRIAS a proiectat unitatea în colaborare cu producătorul de prefabricate FABPREFAB. Scopul a fost nu numai de a face casele mai accesibile, ?ci mai ales de a face prefabricatele mai atrăgătoare. ’’Am vrut să creăm ceva de bună calitate, dar și să explorăm cum să facem o casă din prefabricate care nu arată ca o casă din  prefabricate”, spune Jennifer McMaster, Director TRIAS.

Minima nu are nevoie de fundație - folosește un tip special de șurub de împământare care poate ușura relocarea, dacă este necesar, ceea ce reduce puternic impactul asupra mediului. Suprafața compactă a podelei este împărțită în diverse zone care grupează diferite funcții - zonele „umede” ?precum bucătăria și baia se află pe o parte a micro-casei ?, în timp ce zonele de locuit și de dormit sunt concentrate într-o zonă flexibilă în centrul casei. Genial. Vreau două, deocamdată:). (Vrei să fii la curent cu toate detaliile tehnice? CItește articolul integral aici)