AFTER LIFE? CIUPERCI!

Startup-ul olandez LOOP are o fabrică în orașul Delft, diferită de oricare alta pe care ai vizitat-o. De cum intri, parfumul ciupercilor îți umple nările ca mirosul unei păduri după ploaie. Într-un colț stau 25 de sicrie alb-gălbui, gata de livrare - fiecare are dimensiunea și lățimea unui bărbat matur, subtile diferențe de culoare și textură - un fel de Styrofoam cu un strat exterior moale și catifelat. Cutii vii pentru îngropat oameni morți.

Loop este o companie de design concepută în jurul ideii de a rezolva problemele de zi cu zi prin valorificarea atributelor unice ale organismelor vii. Primul său produs, Living Cocoon, este un sicriu făcut din miceliu - acea încâlceală de filamente microscopice de sub pălăria unei ciuperci. Dacă ciuperca ar fi fructul (gândiți-vă la mere sau portocale), miceliul este restul copacului: rădăcini, ramuri etc..

Când ciupercile se reproduc, eliberează în aer spori; când sporii aterizează pe un substrat într-un mediu adecvat, produc miceliu. Ciuperca pe care o vedeți deasupra solului este doar o mică parte a organismului; restul se extinde sub pământ ca rădăcină, răspândindu-se în toate direcțiile. În condiții optime de timp, resurse și condiții climatice, miceliul poate deveni vast; el este marele reciclator al naturii -  a fost folosit deja pe scară largă pentru a curăța scurgerile de petrol și contaminanții chimici.

Mulți designeri, inclusiv Hendrikx - fondatorul Loop, au explorat potențialul compozitelor de miceliu ca material de construcție ecologic, pentru că au multe avantaje - creșterea lor nu cere energie externă, căldură sau chiar lumină; apoi, odată deshidratat, materialul devine ușor, durabil și hidrofob. Dacă lași să crească miceliu și materie organică într-o matriță poți obține structuri stabile - ambalaje, mobilier, îmbrăcăminte… și chiar sicrie. „Este ca și cum ai coace un tort”, explică Hendrikx. „Miceliul face toată treaba’’.

Lumea designului a îmbrățișat miceliul din 2007, când compania Ecovative din New York a izolat pentru prima dată o casă cu un material patentat pe bază de ciuperci. Alte companii, inclusiv Mogu (Italia) sau Biohm (UK) au folosit miceliul ca material de izolare. Compozitele de miceliu sunt vândute ca înlocuitori durabili pentru utilizări la fel de diverse - piele vegană, bacon vegan(?!). E din ce în ce mai mult utilizat și în construcții: în 2014, studioul de design newyorkez The Living a construit un ansamblu de turnuri circulare folosind 10.000 de blocuri biodegradabile făcute din miceliu și deșeuri de cultură. În 2017, un grup de arhitecți din sud-vestul Indiei a introdus spori într-un cadru de lemn triangulat pentru a construi acoperișul unui pavilion arhitectural. În același an, un grup de arhitecți a făcut un pas mai departe cu MycoTree - structură asemănătoare unui copac care a fost capabilă să-și susțină propria greutate, demonstrând că materialele compozite de miceliu ar putea fi chiar folosite pentru a oferi un cadru structural pentru clădiri.

Dacă putem folosi compozite de miceliu pentru a construi structuri care să schimbe modul în care trăim pe această planetă, Hendrikx a început să creadă că am putea schimba și modul în care o părăsim. Mijloacele tradiționale de eliminare a corpurilor - înmormântarea în sicrie din lemn și metal sau incinerarea - lasă o urmă de neșters pe planetă, poluând solul sau aerul. Un sicriu de miceliu, crede Hendrikx, ar permite, în teorie, ca un corp să îmbogățească solul, transformând cimitirele poluate în păduri înfloritoare.

Living Cocoon este mai mult decât un sicriu. Pentru Hendrikx, este primul pas în stabilirea unei relații mutuale între umanitate și natură. Moartea are un impact mai dăunător asupra mediului decât ai crede - potrivit unei estimări, 13.000 de tone de oțel și 1,5 milioane de tone de beton sunt folosite anual pentru asta (toată povestea, de la mausoleu la construcții, monumente etc.). Pe măsură ce un cadavru se descompune, eliberează aproximativ 40 de litri de lichid, inclusiv apă, azot, amoniac, materie organică și săruri. Într-un sicriu, asta poate dura zeci de ani - nu e de mirare că Anglia va avea un sfert din cimitire pline până în 2023. Incinerarea nu este vreo soluție - la nivel global, industria produce 6,8 milioane de tone de CO2 anual, plus monoxid de carbon și dioxid de sulf.

Hendrikx a fost încurajat să urmeze ideea Living Cocoon de un vizitator de la Dutch Design Week 2019, unde prezenta „Mollie” - o casă construită din blocuri de miceliu viu cultivat din spori de ciuperci din Japonia.

Fiecare Cocoon Viu este cultivat folosind miceliu Ganoderma lucidum, o ciupercă venerată în Asia de Est pentru puterile sale vindecătoare. În China e cunoscută sub numele ‘lingzhi’ - „ciuperca nemuririi”, iar japonezii se referă la ea ca ‘reishi’ - „ciuperca sufletului”. Hendrikx a ales Ganoderma pentru că este un colonizator rapid, dar și pentru că poate consuma o gamă largă de substraturi, ceea ce duce la o creștere mai bună și legături mai puternice, mai penetrante. Cu cât creșterea este mai bună, cu atât compozitul de miceliu este mai dur - astfel ca sicriul să nu se destrame înainte de a fi în pământ. În momentul în care sicriul este coborât în ​​pământ, „începe o petrecere”, explică Hendrikx. Umiditatea reactivează ciuperca, așa că ea începe să vâneze hrană. Enzimele sale descompun mai întâi așchiile de lemn, apoi toate toxinele care există în sol. Ciupercile sunt capabile să descompună majoritatea toxinelor din mediu, cu excepția metalelor grele, pe care le absorb și le hiperacumulează, iar apoi pot fi apoi îndepărtate.

Odată ce nu mai rămâne hrană, ciuperca moare și devine hrană pentru alte microorganisme din sol, care continuă să colonizeze cadavrul. Conform testelor timpurii ale lui Hendrikx, Coconul Viu este absorbit în pământ în aproximativ 60 de zile și, deși nu are date care să-l demonstreze, el crede că un corp din interiorul Coconului Viu se va descompune în doar doi sau trei ani. Ar fi ceva destul de spectaculos. Sunt însă destule voci care spun că nu e chiar așa.

Unul dintre cei mai puternici critici ai procesului este Billy Campbell, un cofondator al primului cimitir de conservare din SUA. Potrivit lui Campbell, ciupercile vor muri aproape sigur de îndată ce vor fi îngropate în pământ, iar Ganoderma lucidum, o altă specie care se hrănește predominant cu materie organică bogată în celuloză, ar fi incapabil să facă față toxinelor provenite din corpul uman. Asta nu înseamnă că Living Cocoon nu este o soluție mai durabilă decât un sicriu din lemn sau metal; dar Campbell își face griji că presupunerile lui Hendrikx sunt exagerate. „Cred că este sarcina lor să demonstreze că [miceliul] este reactivat într-un mod semnificativ”, spune Campbell. „Deocamdată, văd acesta ca încă un produs, și nu unul rău, dar nu o descoperire.”

Următorul pas la care se gândește Hendriks e dezvoltarea unui portofoliu de produse funerare din miceliu viu pentru oameni și animale, apoi trecerea la compostarea supraterană și la copaci luminoși. Într-o zi, Hendrikx vrea să biolumineze orașe întregi și apoi, la un moment dat, să construiască acele orașe din miceliu. „Suntem pionieri, dar aceasta este o mișcare pe care o vom vedea în următoarele decenii”, spune Hendrikx. „Înainte de asta, oamenii vedeau natura ca pe o sursă de inspirație. Următoarea etapă este folosirea lui pentru colaborare.” 

Articolul integral aici.

CE PREFERAȚI, CHIRURG OM SAU CHIRURG ROBOT?

De obicei, chirurgii trebuie să facă incizii relativ mari în timpul intervenției chirurgicale, în timp ce ‘degețelele’ minuscule ale unui robot pot trece prin incizii foarte fine. Dat fiind avantajul evident, e destul de comun ca chirurgii să folosească brațe robotizate controlate de la distanță, combinând precizia omului cu experiență cu capacitatea minim-invazivă a unui braț robotizat mic. Chirurgul e cel care controlează și direcționează robotul; totuși, recent s-a demonstratcă roboții ar putea depăși performanțele umane în viitorul apropiat. O echipă multinațională de cercetători a raportat rezultatele unui studiu în care un robot a reușit să facă o intervenție chirurgicală cu aceeași acuratețe ca un chirurg cu experiență, ba chiar mai rapid și mai coerent. Folosind un braț, chirurgul a fost mai rapid ca robotul; ccând s-a lucrat la două mâini însă, robotul l-a depășit pe chirurg. Viitorul sună bine - scary, dar bine.

TRENUL ASPIRATOR

Trenurile ar putea fi modificate pentru a aspira dioxid de carbon pe măsură ce traversează țara, spun oamenii de știință (culmea, nu britanici, ci canadieni). Modificarea tehnologiei astfel încât să capteze direct dioxidul de carbon ne-ar putea ajuta să revenim pe drumul cel bun în lupta împotriva schimbărilor climatice, spune studiul efectuat la Universitatea din Toronto. În plus, acest retrofitting pe trenurile deja existente nu necesită alte autorizații sau construcții - de multe ori la asta se cam opune publicul - practic, toți vrem să fim ecologici dar, dacă se poate, aspectele mai complicate să se întâmple în altă parte.

Sistemele de captare directă a aerului extrag de obicei CO2 din atmosferă printr-o serie de reacții chimice, iar dioxidul de carbon poate fi apoi stocat într-un rezervor de lichid până când poate fi ‘arestat’ în subteran în formațiuni de roci poroase. Designul propus de canadieni ar putea fi montat pe trenurile existente; el folosește doar o gură de aspirare mare, ceea ce îl face mult mai eficient decât sistemele de ventilatoare consumatoare de energie utilizate în instalațiile staționare. Practic, un mărfar astfel echipat ar elimina cam 6.000 de tone de dioxid de carbon pe an – atât produc 250 de autoturisme medii de-a lungul vieții lor. Plus că sunt mai ieftine  decât instalațiile staționare - minim de intervenții tehnice pe o rețea feroviară deja existentă. Sună cam bine, aproape too good to be true. Vom vedea curând.

BENJAMIN BUTTON STYLE

Ce vârstă crezi că este considerată vârsta mijlocie? Între 40 și 60? Sau poate 50 - 70? Răspunsul pe care oamenii îl dau la această întrebare depinde de câți ani au în momentul în care li se adresează. Previzibil -  Nimeni nu are chef să se gândească la el înșuși ca îmbătrânind, așa că dacă ai 40 de ani, o să ai confirmation bias din articolele care zic că ’40 is the new 30’. Și așa mai departe - cei de 65-70 de ani sunt susținuți de sugestii conform cărora, odată cu progresele în nutriție și îngrijire a sănătății, abia au atins vârsta mijlocie. Plus că avem în gene tendința de a ne disocia de orice grup stigmatizat - adică de grupul de ‘bătrâni’, de exemplu, pentru că asta implică ‘fragili, sedentari, bolnavi, povară pentru societate’. Nu e egoism, nu suntem delusional - se pare că aceasta ar putea fi o strategie deșteaptă, un fel de self-fulfilling profecy care ne poate îmbunătăți viața.

În 2003, cercetătorii Hannah Kuper și Sir Michael Marmot au efectuat un studiu amplu, longitudinal (cu reverificarea subiecților după 9 ani!) în care participanților li s-a pus din nou întrebarea: când începe bătrânețea?Ce au descoperit a fost că acei oameni care au spus că bătrânețea a început mai devreme aveau mai multe șanse să facă un atac de cord, să sufere de boli de inimă sau să aibă o sănătate fizică precară, în general, atunci când au fost verificați 9 ani mai târziu. Întrebarea e: cum ar putea un răspuns subiectiv (un gând, practic, o părere) să aibă un impact atât de mare asupra sănătății?

Well, o direcție posibilă e că răspunsul la întrebarea ‘când începe bătrânețea’ oferă de fapt mult mai multe informații despre o persoană decât ai zice.

Oamenii care cred că bătrânețea începe mai târziu în viață sunt foarte probabil mai conștienți de sănătatea și nivelul lor de fitness, iar cei care spun că bătrânețea se instalează la o vârstă mai fragedă pot fi, de asemenea, mai fataliști, mai fără chef de tratat afecțiuni medicale sau de adoptat rutine sănătoase, crezând că declinul este inevitabil. Acestia din urmă probabil presupun că persoanele în vârstă sunt fragile și încep deliberat să meargă mai încet și să limiteze sportul, de exemplu - fix ce nu ar trebui să facă, pe măsură ce trec anii. Tot ei deja se așteaptă fatalist să uite lucruri din cauza vârstei, așa că nu se mai bazează pe memorie - iar aceasta se atrofiază, exact ca un mușchi nefolosit. Confirmation bias gone wrong - respectarea stereotipului despre bătrâni te face bătrân.

Toate astea pot fi adevărate și invers. Oamenii care cred că bătrânețea începe mai târziu în viață sunt mai atenți la sănătate, fitness, sunt mereu pe fază ca să rămână într-o formă mai bună. Cred că sunt mai tineri și au comportament de tineri - și uite cum se creează un cerc virtuos. Nu e tocmai o rețetă rea- ce atâtea creme, afine și colagen, doar să crezi că ești tânăr și bam! - 10 ani mai puțin. Oare?

Articolul integral aici.

CEL MAI SĂNĂTOS TATUAJ

Sud-coreenii ar putea în curând să poarte un dispozitiv în interiorul propriului corp sub forma unui tatuaj care îi avertizează automat asupra potențialelor probleme de sănătate. E proiect deocamdată, dar e avansat și merge bine. Cercetătorii de la KAIST - Korea Advanced Institute of Science and Technology au dezvoltat o cerneală electronică pentru tatuaj, din metal lichid și nanotuburi de carbon, care funcționează ca un bioelectrod. Conectat la un dispozitiv de electrocardiogramă (EKG) sau alt biosenzor, tatuajul trimite către un monitor o citire a semnelor vitale - puls, glicemie etc., iar un astfel de monitor ar putea fi amplasat, teoretic, oriunde, inclusiv în casele pacienților. Cerneala este non-invazivăm din particule pe bază de galiu (un metal moale, folosit și în semiconductori sau termometre). Nanotuburile de carbon îmbrăcate în platină sunt durabile și bune conducătoare de electricitate. Sună SF, nu? Dar e atât de aproape în viitor încât se poate numi, deja, prezent.