MIOPIE și BUNĂSTARE

Singapore a întreprins unele dintre cele mai extinse (în timp și ca număr de subiecți) cercetări asupra miopiei copilăriei; experții au ajuns la o concluzie convergentă  - și destul de scary, iată de ce.

„Generația tatălui meu a petrecut mult timp în aer liber🎣🐟🐠, pescuind și făcând tot felul de activități”, spune prof. Audrey Chia (Paediatric ophthalmology and adult strabismus department, Singapore National Eye Centre).„Dar apoi a venit urbanizarea în Singapore și a apărut acest impuls puternic pentru excelența academică. Părinții și-au dorit ca copiii lor să intre în cea mai bună școală și să meargă la universitate🎓🎓🎓. Asta a făcut ca copiii să intre în casă, să citească mai mult, pentru că, se știe, lectura nu are cum să nu fie bună pentru tine."

Paradoxul e, desigur, că lectura chiar ESTE bună pentru copii – și asta e ceva măsurabil📈📉. Alfabetizarea și, în general, școlarizarea sunt esențiale pentru bunăstarea copiilor, iar lipsa acestora poate cauza daune de durată.

Totuși, să cauți excelența în educație, excluzând alte aspecte ale vieții, cum ar timpul petrecut în aer liber, poate fi dăunătoare sănătății ochilor, spune Nathan Congdon, profesor de sănătate oculară globală la Centrul pentru Sănătate Publică de la Queen University, Belfast. El vorbește despre  țări ca 🇯🇵🇨🇳🇸🇬🇰🇷Japonia, Coreea, Vietnam, China, Hong Kong și Singapore, care au rate foarte mari de miopie: „Aceste țări au, de asemenea, un succes educațional uriaș. Este un fenomen cultural complicat”.

În China, au fost efectuate teste în săli de clasă care imită învățarea în aer liber. Copiii și profesorii dintr-un studiu din 2017 al Centrului oftalmic Zhongshan, unde lucrează și Congdon, au preferat sălile de clasă luminoase, care seamănă cu o seră☀️🌞, în comparație cu o sală de clasă tradițională. Totuși, vara și în zilele însorite, intensitatea luminii era la „limita superioară practică pentru utilizarea regulată”. Să conastruiești o sală de clasă luminoasă e, în plus, de două ori mai costisitor decât o sală de clasă obișnuită, parțial pentru că sunt necesare mecanisme de răcire🥵.

Această problemă complexă – miopia ca efect secundar negativ al unei tendințe altfel pozitive – apare și într-un alt domeniu: nivelul veniturilor.

La fel ca educația, un venit mai mare este, în general, asociat cu o bunăstare mai mare a copiilor,💰 dar nu și atunci când vine vorba de sănătatea ochilor. Practic, miopia este asociată cu un statut socioeconomic mai înalt.

Congdon explică foarte bine: „Cu cât devenim mai bogați, cu atât ne protejăm mai bine copiii de a ieși vreodată în aer liber, pentru că au mai multe lucruri de făcut. Trebuie să cânte la pian, să învețe saxofon,  să se uite la televizor și așa mai departe.” În țările cu venituri mici și medii, ratele miopiei tind să fie în continuare mai scăzute - Bangladesh și India, de exemplu, raportează rate de aproximativ 20-30% la adulți -, dar și acest lucru se schimbă. În Africa, de exemplu, miopia era relativ neobișnuită, dar în ultimii zece ani prevalența miopiei în copilărie a crescut rapid. În plus, țările cu venituri mai mici ar putea să nu aibă resursele necesare pentru a diagnostica și corecta miopia la copii, ceea ce are un impact masiv asupra vieții și educației lor. Unele comunități din Africa au raportat că nu au acces deloc la ochelari și acces foarte limitat la îngrijirea ochilor👓👓👓. A nu putea vedea corect înseamnă că copiii nu pot urma ceea ce profesorul lor scrie pe tablă și, de asemenea, le poate fi greu să participe la alte activități școlare de rutină.

Pe măsură ce ratele de alfabetizare se îmbunătățesc în țările amintite – dezvoltare, altfel, binevenită –, această problemă ar putea crește, cu excepția cazului în care se va face un efort substanțial pentru a oferi și teste oftalmologice și ochelari, avertizează experții.

„Ne putem aștepta ca ratele miopiei să continue să crească, deoarece țări precum India primesc din ce în ce mai mulți copii la școală”, spune Congdon. „Și dacă copiii petrec mai mult timp la școală, ei petrec mai mult timp citind 📚📖📖📖și mai puțin timp în aer liber.”

Timpul pentru școală nu este, în sine, sursa problemei -  așa cum au arătat lockdown-urile din timpul pandemiei. Problema reală este statul în casă - în timpul În timpul lockdown-urilor, școlile s-au închis peste tot în lume – iar sănătatea ochilor copiilor a devenit și mai proastă. În mod obișnuit, ei stăteau înăuntru ore întregi uitându-se la ecrane👩‍💻👨‍💻🧑‍💻👩‍💻, fie urmând cursuri, fie uitându-se la televizor, deoarece alte forme de învățare și divertisment au dispărut. Dilema rămâne, și nu e deloc ușor de abordat: alfabetizare sau ochi buni?

PERFECT IS GOOD ENOUGH

Deși trăim în lumea care spune că nu e cazul să căutăm perfecțiunea, uite că mai sunt și dizidenți - e drept, oameni de știință, lor li se permit mai multe. Se pare că potențialul energiei solare este limitat dacă "nu faci totul perfect” - asta spune profesorul olandez Wim C Sinke, cercetător în domeniul solar. Chiar dacă Soarele oferă o sursă nesfârșită de energie, tehnologia solară este împiedicată de limitările de fabricație🌞🌞🌞: carbonul încorporat implicat în producerea produselor solare reprezintă în prezent o barieră în calea extinderii tehnologiei. "Nu există nicio limitare [a energiei solare] dacă faci totul perfect, dar nu vom reuși să facem asta, mai ales dacă vrem să extindem rapid sectorul”, spune el în interviul dat pentru Dezeen la The Solar Seminar  (conferința de proiectare solară de la Het Nieuwe Instituut din Rotterdam în cadrul The Solar Biennale). Până la pensionarea sa în mai 2022, Sinke a fost cercetător principal la organizația olandeză de cercetare TNO și profesor de conversie a energiei fotovoltaice la Universitatea din Amsterdam. Omul de știință a declarat că energia și materialele necesare🛠⚒️🔧 pentru fabricarea celulelor solare reprezintă unul dintre cele mai mari obstacole în dorința de a crește producția de energie solară. Practic, optimismul e bun, dar realismul e necesar.

Articolul integral aici.

NOROI

Arhitecta Junya Ishigami a creat această clădire acoperită cu noroi turnând beton în găuri în pământ; înăuntru se află o casă japoneză 🏠🛌🍽🍛și un restaurant. Foarte cool. Structura conține casa și restaurantul bucătarului japonez și prieten de-o viață al lui Ishigami, Motonori Hirata, în orașul Ube, prefectura Yamaguchi.

Construcția este un labirint noroios de camere spațioase conectate prin pasaje arcuite și coloane care seamănă cu stalagmitele, iar matrița a fost formată din găuri forate în pământ, în care apoi s-a turnat betonul🧱🛖.  Odată ce pământul a fost excavat, a ieșit la lumină forma stranie. După ce situl a fost săpat temeinic, conform primului plan al lui Ishigami, noroiul urma să fie spălat de pe beton. La o analiză mai atentă, însă, a optat să păstreze pământul ca un înveliș protector pentru clădire. 🪟🪟🪟Acoperișul alb, din beton, are o formă ondulată și trei luminatoare, ceea ce îl face ușor de identificat de sus. Camerele locuibile sunt spre sud, iar restaurantul ocupă jumătatea nordică a interiorului. Ambele au panouri de sticlă așezate în deschiderile arcuite. Restaurantul și locuința sunt separate de trei curți, iar pereții de sticlă delimitează și protejează interiorul de zgomotul exterior.

CASE PLUTITOARE

MAST este un studio danez de arhitectură maritimă - între noi fie vorba, e și un joc de cuvinte deștept (MAST nu e doar acronimul de la Maritime Archtecture Studio, ci înseamnă și ‘catarg’ în engleză). MAST a dezvoltat Land on Water, un sistem de construcție a clădirilor plutitoare gândit să fie mai flexibil și mai durabil decât metodele tradiționale🐬🐳. Acesta constă din containere modulare care pot fi umplute cu diferite elemente de plutire, similar modului în care cuburile din plasă de sârmă umplute cu pietriș 🪨🪨🪨(apropo, se numesc gabioane, în caz că îți ies în cale) sunt utilizate în industria construcțiilor. Fabricate din plastic armat reciclat, aceste module ar putea fi transportate cu ușurință în întreaga lume (fix ca un pachet plat Ikea) și asamblate în diferite configurații🧩.

Land on Water are niște beneficii serioase comparativ cu sistemele tipice  - pontoane din plastic, oțel sau fundații din beton umplute cu polistiren). Flotoarele din oțel și beton sunt greu de transportat și adesea acoperite cu vopsele toxice, iar flotoarele din plastic pot fi folosite doar pentru structuri mai mici.În plus, sistemul MAST este proiectat pentru a fi umplut cu material de plutire din surse locale - geamanduri și flotoare 🛟🛟🛟reciclate din industria pescuitului sau sticle și recipiente de plastic vechi.

Articolul integral aici.

BATERIE CU ALGE

O baterie fabricată din alge marine încă funcționează după ce a fost încărcată de 1000 de ori🔋🪫. Asta e o veste mai bună decât pare - astfel de baterii ar putea ajuta într-o zi la înlocuirea bateriilor cu litiu, care se bazează pe exploatarea materialelor rare. Majoritatea bateriilor din smartphone-uri, mașini electrice și laptop-uri sunt baterii cu litiu - un metal rar insuficient, adesea extras de muncitori în condiții proaste, rafinat folosind metode care dăunează mediului. Penuria de litiu se va agrava sigur, măsură ce trecem de la combustibilii fosili la utilizarea mai ales de energie regenerabilă stocată în baterii. Profesorul Steve Eichhorn (Bristol University, UK) spune că găsirea unei tehnologii de înlocuire a bateriilor este esențială, dar că mai sunt probleme de depășit pentru unul dintre marii concurenți: bateriile sodiu-metal, care folosesc sodiu în loc de litiu. 🧂🧂🧂Când bateriile sodiu-metal sunt încărcate și epuizate în timp, pe electrozii lor se acumulează depuneri de metal cunoscute sub numele de dendrite, care în cele din urmă găuresc separatorul dintre ele - deci se produce un  scurtcircuit care distruge bateria. Eichhorn și echipa sa au rezolvat asta prin crearea unui separator realizat, parțial, din 🍘🍙 alge marine brune recoltate pe coasta Scoției. El spune că, deoarece sodiul în sine poate fi recoltat cu ușurință din sarea din apa de mare, asta înseamnă efectiv că părțile esențiale ale acestor noi baterii pot fi „facute din mare (“made out of the sea”). Let’s sea, so to speak:).