GICĂ-CONTRA

Ai observat cum, atunci când traversezi un bulevard aglomerat, simți o dorință bruscă să te topești în mulțime? instinctul îți spune că e mai sigur să faci treaba asta periculoasă cu traversatul ca parte dintr-o turmă decât pe cont propriu🦓🦓🦓. Frica ne apropie - neuroimagistica arată o activare crescută în zona amigdalei (acolo unde frica și alte emoții negative sunt procesate) atunci când suntem în turmă. In mijlocul mulțimii, riscul de a fi lovit de o mașină este mai mic - cumva se distribuie între membrii grupului. Cu cât sunt mai mulțI, cu atât riscul este mai mic. There’ s safety in numbers.

De asemenea, fenomenul de turmă vine cu un sentiment îmbătător de putere: ca membri ai unei mulțimi, ne simțim mult mai puternici și mai curajoși decât suntem de fapt. Aceeași persoană care, singură, nu ar „răni o muscă” nu va ezita să incendieze o clădire guvernamentală sau să jefuiască un magazin de băuturi alcoolice 🍾🍾🍾atunci când face parte dintr-o grămadă furioasă. Cei mai blânzi dintre noi pot face cele mai răutăcioase comentarii ca parte a unui grup online. Turma va oferi membrilor săi un sentiment disproporționat al valorii personale. Indiferent cât de goală sau mizerabilă ar fi altfel existența lor individuală, apartenența la un anumit grup îi face să se simtă acceptați și recunoscuți – chiar respectați🤘. De aceea, cultele și bandele, organizațiile marginale sau sectele au un magnetism extraordinar: unui suflet dezorientat, ele îi vor oferi un sentiment de împlinire și recunoaștere pe care nici familia, nici prietenii, nici profesia nu le pot oferi. O mulțime poate fi terapeutică în același mod în care o substanță foarte toxică poate avea puteri curative💊.

Turma generează o formă paradoxală de identitate: ești cineva nu în ciuda faptului că te-ai topit în mulțime, ci fix din cauza asta. Conexiunea ta cu viața turmei nu numai că umple un vid interior, dar adaugă un sentiment de scop existenței tale dezorientate. Și cu cât mai mulți indivizi își aduc dezorientarea la petrecere, cu atât devine mai animat. Și cu atât mai periculos🪓.

Toate acestea sunt reacții instinctive. Viața în grupuri este principala noastră strategie de supraviețuire. Poate nu suntem toți implicați în secte sau organizații marginale, dar de adunat ne adunăm tot timpul: când mergem la război 🤺⚔️sau când facem pace, când sărbătorim și când jelim, când mergem la muncă și în vacanță🏝. Turma este adânc înrădăcinată în mintea noastră. Cu toate acestea, dacă vrem să facem vreun progres, trebuie să scoatem turma din cap și din om - pentru că gândirea nouă și schimbarea radicală se poate face numai în absența influenței turmei. De aceea, în acest model confortabil de turmă, de cele mai multe ori nu producem cunoștințe noi, autentice, ci doar reciclăm cunoștințele stabilite (sancționate de turmă și plăcute de ea) pe care se bazează societatea noastră.

Este foarte semnificativ faptul că filosofia occidentală a fost întemeiată de un excentric și un contrarian – cineva care își bătea joc de turmă atât din cauza vocației personale, cât și a metodei intelectuale. La fel de semnificativ, turma l-a omorât pentru că a făcut acest lucru. Povestea lui Socrate☠️ ilustrează limpede ce implică de obicei gândirea radicală: excentricitate și sfidare, curaj și chiar aroganță, pe de o parte, și suspiciune și rezistență, resentimente și, în cele din urmă, răzbunare, pe de altă parte. Un act îndrăzneț de nonconformitate față de cerințele societății, urmat prompt de un răspuns sângeros al societății – așa s-a născut filosofia în Occident🩸. Și această traumă a nașterii nu s-a vindecat niciodată: orice reconstituire ulterioară a îndrăznelii socratice ar reactiva, într-o măsură sau alta, ostilitatea societății.

Abilitatea de a „înota împotriva curentului” ar trebui văzută ca o condiție prealabilă absolută pentru profesia de gânditor. Un gânditor nu va face nicio diferență dacă nu merge împotriva a ceea ce societatea celebrează ca fiind cunoaștere stabilită, chiar dacă asta va duce la marginalizarea, excomunicarea și ostracizarea gânditorului🔫. Filosoful poate fi complet singur în acest stadiu și aproape învins, totuși gândirea îi va fi mai clară și mai profundă ca niciodată, deoarece s-a eliberat de robia turmei.

Un contrarian - sau, mai pe românește, un Gică-contra, vine cu cu această „excentricitate” eliberatoare; noutatea și claritatea gândirii unui astfel de personaj provin în mare parte din hotărârea de a rămâne în afara cercului pe care orice grup, explicit sau tacit, îl atrage în nisip ⛔️pentru a se defini. Lăsați pe dinafară de societate, contrarianii nu numai că sunt într-o poziție bună pentru a observa cum funcționează și turma și excluderea, dar nu mai au nimic de pierdut prin articularea și difuzarea opiniilor lor eretice🔥🔥🔥. Ei sunt „critici ai societății” fără compromisuri – vigoarea disidenței, forța limbajului și seriozitatea angajamentului îi transformă în personaje formidabile. Acesta, de altfel, este și ceea ce îi deosebește de simplii provocatori, pentru care contestarea instituției nu este o chestiune de datorie intelectuală și convingere interioară, ci doar o formă de căutare a atenției.

Gândirea, care trebuia să ne detașeze de funcționarea instinctului de supraviețuire, a devenit acum imposibil de distins în interiorul turmei. Dobândim cunoștințe nu pentru a ne detașa de ea, ci pentru a-i satisface mai bine cerințele și a ne crește puterea asupra celorlalți.

În volumul ’’Extraordinary Popular Delusions and the Madness of Crowds’’ (1841), Charles Mackay observă că oamenii „gândesc în turmă; se va vedea că ei înnebunesc în turmă, în timp ce își revin în simțuri doar încet, și doar unul câte unul.’ Dacă vrem să ne refacem vreodată inteligența, este esențial să învățăm cum să părăsim turma🐄🐄🐄. E drept că poate supraviețuirea noastră se datorează turmei, dar putem deveni întregi spiritual doar departe de mulțime. Biologia și spiritul aparțin unor tărâmuri opuse. Ceea ce ne trebuie cel mai mult acum este ceva greu de obținut în epoca noastră de conformism compulsiv: un spirit contrariant autentic. Articolul integral aici.

MÂNCAREA NU SE ARUNCĂ

În Marea Britanie, anual, alimente comestibile în valoare de peste șase miliarde de lire🍔🍑🍕🍟🥮🦐🥯 se aruncă. Șase miliarde. In fiecare an. Dar nu doar culturile comestibile sunt risipite: producătorii de alimente ajung adesea cu produse secundare, ingrediente și ambalaje de care nu le pot folosi sau de care nu au nevoie📦📦📦. Tesco a decis să se implice: a lansat recent o piață online care face matching între furnizorii care au bunuri de care ar dori să scape, și alții care le pot folosi. Furnizorii pot face publicitate stocurilor excedentare și pot posta cereri pentru orice au nevoie. Una dintre primele listări pe Tesco Exchange a fost G's Group, care produce sfeclă roșie murată. Sfecla e curățată înainte de murare, iar producătorul rămâne cu tone de coji, care ar putea fi folosite ca hrană pentru vite de o fermă de animale🐑🐐. Lanțul britanic de supermarketuri lucrează cu peste 3.500 de furnizori, astfel încât Tesco Exchange are potențialul de a devia o cantitate semnificativă de produse utilizabile din fluxurile de deșeuri. Ceea ce pentru un furnizor este exces de stoc sau deșeuri ar putea fi o marfă valoroasă pentru altul. Se aude, Carrefour? Kaufland? Spar? Everybody?

BAGHETA UNESCO

În 2019, o estimare sugerează că aproape șase miliarde de baghete sunt coapte în fiecare an🥖🥖🥖. Probabil unul dintre cele mai ‘french’ lucruri din lume, nu? Se spune că țara produce aproximativ 16 milioane de baghete pe zi, iar recent Unesco a adaugat bagheta pe lista de „patrimoniu cultural imaterial”, iar includerea sa „sărbătorește modul de viață francez”. Proveniența exactă a baghetei franțuzești nu e clară - fie a comandat-o Napoleon🗡, ca să fie mai ușor de transportat pentru soldați, fie a venit mai târziu - o pâine ușor de rupt și împărțit fără cuțit de muncitorii din Paris🏗🏗🕍. Cu toate acestea, bagheta așa cum o știm azi a primit denumirea oficială acum 100 de ani - mai precis, în 1920, când s-au instituit reguli stricte despre ceea ce este clasificat drept baghetă - 80 cm lungime și 250 g greutate, ba chiar și un preț fix până în 1986.

„Bagheta este făină, apă, sare, drojdie🪄🪄🪄 – și know-how-ul brutarului”, a declarat Dominique Anract, președintele federației brutarilor, într-un comunicat de presă. ‘’Un produs de bază, dar unul care atinge toate categoriile socio-culturale, fie că ești bogat, sărac... nu contează, toată lumea mănâncă baghete’’.

BILINGV

Persoanele bilingve care cunosc și un alt alfabet au creier unic. Înțelegi, nu? Adică bilingvismul avea deja beneficiile lui, sociale și de sănătate mintală, dar se pare că să știi un al doilea alfabet face și mai mult. Sunt 16 alfabete folosite azi (plus câteva extrem de restrânse și în curs de diminuare), deci ai de unde alege. Apropo, știai că limba armeană  are propriul ei alfabet? Sau georgiana? Asta așa, doar ca fapt divers. 🥢🥡Cercetarea a fost publicată de profesorul Minye Zhan de la Institutul de Neuroștiință Paris-Saclay; acesta, împreună cu colegii săi, a folosit imagistica prin rezonanță magnetică funcțională de înaltă rezoluție (fMRI) pentru a examina organizarea regiunii din creier denumită generic VWFA (visual word form area) pentru 31 de cititori bilingvi. Acești voluntari au inclus 21 care citesc engleză și franceză (ambele au alfabetul latin); ceilalți 10 citesc engleză și chineză🇨🇳, aceasta din urmă fiind un script logografic în care caracterele individuale reprezintă cuvinte.

În mod crucial, unele dintre patch-urile din creie au fost foarte selective pentru cuvintele chinezești. Aceste zone se suprapuneau sau erau fizic foarte aproape de grupuri de celule care se activează selectiv pentru recunoașterea fețelor💡. Cercetătorii sugerează că aceste caracterele chinezești, nu degeaba numite pictograme, necesită o prelucrare holistică din partea creierului, forțează deci mai multe zone din creier să se implice și să colaboreze. Și, într-o notă ceva mai realistă, poate nu ar fi chiar o idee rea să rupi un pic de chineză. Just saying. Articolul integral AICI.

FĂRĂ NĂPÂRLIT

De fiecare dată când speli haine👖👗🧦, milioane de microfibre sunt eliberate în sistemul de apă🧺🚿. Asta nu e neapărat o problemă dacă fibrele sunt bumbac, lână, in sau orice alt material natural. Când însă firele minuscule provin din sintetice - poliester, nailon etc, ele contribuie semnificativ la microplasticele din oceane. Zara tocmai a venit cu o soluție simplă: primul detergent de rufe care minimizează pierderea microfibrelor în timpul spălării🫧🫧🫧. Dezvoltat în colaborare cu BASF Home Care și I&I Solutions Europe, detergentul lichid promite să reducă eliberarea de microfibre cu până la 80%, în funcție de tipul de țesătură și de modul în care este spălată. Testele de laborator au constatat că formula este foarte ok și pentru spălarea la temperaturi scăzute (până la 20°C)🛁, scăzând consumul de energie. Pentru doar 9,99 euro, găsești detergentul la Zara Home în sticle de 750 ml. Inditex a declarat că „formula poate fi ajustată pentru a permite utilizarea tehnologiei de către alți producători de detergenți”, deci e clar că vom vedea cam la toți marii producători ceva similar. E un început.